Datele publicate în periodicul Biology Letters aduc informaţii noi şi despre modalităţile în care mamiferele şi păsările au fost capabile să supravieţuiască extincţiei de acum 65 milioane ani.
„Dinozaurii cu cea mai mare rată a succesului în cursa pentru supravieţuire au fost tocmai cei care au atins cele mai mari dimensiuni, deoarece nu erau afectaţi de competiţia interspecifică. După extincţia în masă, dinozaurii au încercat din nou să evolueze pentru a atinge dimensiunile maxime, dar evoluţia mamiferelor şi a păsărilor nu le-a mai permis dinozaurilor reluarea etapei gigantismului. Este cumva similar cu situaţia actuală, când mamiferele sunt clasa dominantă, iar păsările pur si simplu nu pot creşte mai mari decât sunt”. explică dr. Daryl Codron, conducătorul studiului.
Cu toate că şi în prezent trăiesc specii de păsări cu dimensiuni considerabile, precum struţii africani, emu sau casuarii, taliile acestora sunt insignifiante comparativ cu cele atinse de dinzaurii sauropozi. În cadrul studiului, dr. Codron şi echipa sa din cadrul Universităţii din Zurich au folosit simulări ale comunităţilor de mamifere şi dinozauri din 27 de categorii de mărime, incluzând aici cele mai mari şi cele mai mici specii din fiecare grup.
În timp ce mamiferele de mari dimensiuni pot da naştere unor pui relativ mari în comparaţie cu talia părinţilor, dinozaurii erau limitaţi fizic prin depunerea de ouă. Aceasta înseamnă că inclusiv cele mai mari specii de dinozauri, care atingeau greutatea de 150 tone, aveau pui foarte mici comparativ cu talia părinţilor.
„Dinozaurii giganţi nu puteau depune ouă pe măsura taliei lor, deoarece acestea s-ar fi spart, pur şi simplu. Grosimea cojii de ou este limitată din motive foarte practice şi naturale. Coaja oului nu trebuie să depăşească o anumită grosime, deoarece astfel aerul nu mai poate pătrunde prin ea, iar embrionul este privat de oxigen şi moare în ultimă instanţă.”, încheie dr. Codron.
Sursa: Discovery News